Vicepremierul rus Dmitri Rogozin sărbătoreşte în Transnistria falsa independenţă a acestei regiuni separatiste. Numai că, înainte de a ajunge la Tiraspol, Rogozin vrea să facă o haltă şi la Chişinău, unde are pretenţia să fie primit de premierul moldovean ca şi cum ar fi un prieten al ţării. Dacă Rogozin celebrează Transnistria, nu are ce căuta la Chişinău, pentru că nu poţi să dialoghezi cu o ţară pe care, de fapt, o conteşti şi o subminezi. Republica Moldova are drumul ei spre România, şi acest lucru s-a văzut din proiectele concrete pe care premierul României şi cel al Moldovei le-au demarat de curând la Chişinău. Dintre ele, cel mai important este, de departe, gazoductul Iaşi-Ungheni. Drumul Moldovei spre România nu mai poate fi oprit de nimeni, nici măcar de Rogozin. Care este un prea mare apărător al Transnistriei ca să-l putem bănui că vine cu gânduri bune la Chişinău. Transnistria îi aparţine de drept Republicii Moldova care se va reunifica cu România, de acest din urmă lucru cred că nimeni nu se mai îndoieşte. Rămâne de văzut când şi cum. Dacă Chişinăul i-ar spune un ”Nu” hotărât lui Rogozin, cel puţin pe parte politică, Moscova ar înţelege, poate, că are nevoie de o diplomaţie modernă, nu de una inspirată din amintirea sovietelor. Presiunea prin Transnistria pentru a amâna destinul istoric al Basarabiei alături de ţara mamă este, de aceea, rău intenţionat. Cine îl desfăşoară, cu o viziune din alte vremuri, nu poate fi un partener de dialog la Chişinău, şi mă refer aici la Dmitri Rogozin. De fapt, el este cel mai neindicat reprezentant al Rusiei în discutarea problemelor din zonă, pentru că modul în care visează el la viitorul regiunii constituie un impediment major în calea dialogului diplomatic. Poate Rusia ar trebui să se gândească la altcineva, care să gândească în acord cu timpurile noastre şi care să înţeleagă că Republica Moldova îşi va regăsi dest