Orice tăcere şi tergiversare a Guvernului în problema incompatibililor a ajuns să însemne complicitate.

Într-o nouă criză de infatuare, Victor Ponta se autogratulează, dându-i dreptate lui Călin Popescu Tăriceanu: „da, face treaba altor miniştri”. Nu clarifică însă dacă „treaba” însumează orele petrecute în studiourile televiziunilor, concediul prelungit în timpul privatizărilor controversate sau tergiversarea situaţiei aleşilor incompatibili.

Vicepremierul Liviu Dragnea tocmai şi-a amânat o întâlnire cu reprezentanţii Asociaţiei Comunelor din România (ACoR), a căror principală solicitare este „legalizarea” incompatibilităţilor. În urmă cu o săptămână, premierul Ponta se plângea că se simte şantajat de atitudinea dură a ACoR, după ameninţările privind demobilizarea electorală în viitoarele campanii electorale şi penalizarea Guvernului USL. Şeful Executivului a evitat să ia atitudine în ultima lună, de când au început revoltele aleşilor incompatibili împotriva legii 161/2003. L-a scos la înaintare pe ministrul Justiţiei, pentru a da un aviz negativ modificării legii, apoi a tras de timp la braţ cu vicepremierul în faţa gălăgioşilor incompatibili.

În fond, cât mai poate amâna această problemă? Până la următoarele alegeri? Acesta să fie planul? Fără o reacţie, deci şi fără o cale de ieşire onorabilă, Guvernul pare prins între exigenţele europene, Agenţia Naţională de Integritate, instanţele de judecată şi presiunea propriilor oameni, ameninţaţi cu scoaterea din societăţile comerciale de interes local din care pot lua decizii în favoarea firmelor agreate şi dirija banii spre conturile dorite.

Orice tăcere şi tergiversare a Guvernului a ajuns să însemne complicitate. Contractele se derulează şi banii par să curgă în continuare nestingheriţi către cei care contează. Premierul a anunţat personal că nu vor exista