-AA+A
„Logodnica”, proză de A.P. Cehov Născut în 1860, Anton Pavlovici Cehov, la aproape douăzeci de ani, îşi urmăreşte ţelul propriu şi se înscrie la Facultatea de Medicină din Moscova. Tot atunci începe să colaboreze la reviste umoristice, însă fără să dea importanţă realizărilor sale literare. Este atras de oameni comuni, de persoane lipsite de aureole, de fapte simple, imaginează scene îndeobşte banale, care mai degrabă pot fi trecute cu vederea decât luate în seamă. Şi totuşi, povestirile sale, schiţele, capătă amploare şi profunzime, şi lirism. În cuvinte simple, vorbeşte despre multe lucruri. A.P. Cehov devine maestrul genului scurt, dar prin conciziune lucrările sale capătă amploare. Scrierile sale ating performanţele nuvelei şi ale microromanului. Este un ironist fin şi un povestitor cu vervă. Captează prin ton şi bogăţia de informaţii. Cuprinde detalii şi dă totului măreţie.
În schiţa „Reguli pentru scriitorii începători” aşează în chipul scriitorului o sumedenie de măşti. Se joacă de-a demascarea. Ţine minte - sfătuieşte el - că e mai bine să scrii din întâmplare, decât să scrii mereu. Un şef de tren care scrie versuri trăieşte mai bine decât un poet care nu e şef de tren. De asemenea, bagă-ţi în cap principiul că în cariera literară e de o mie de ori mai bine să nu ai succes decât să-l ai. Insuccesul este pedepsit numai cu dezamăgirea şi cu sinceritatea jignitoare a poştei redacţiei, pe când succesul te obligă să baţi drumurile după onorariu.
Când e vorba de gloria scriitorului, A.P. Cehov susţine că aceasta este un petic de culoare ţipătoare pe haina zdrenţuită a cântăreţului. Oricine, fără deosebire de rang, religie, vârstă, sex, studii şi situaţie familială, poate să încerce să scrie. Nici chiar nebunilor, amatorilor de artă scenică şi celor lipsiţi de drepturi civile nu le e interzis să scrie. Şi totuşi, spune el, ar fi bine pen
