- Cultural - nr. 169 / 30 August, 2013 Motto: "A te confesa nu inseamna sa spui tot ce gandesti, ci sa gandesti tot ce spui si ce scrii” "Am ramas cine am fost”, "Sunt scriitor maghiar si patriot roman”. Cu aceste doua titluri ale scriitorului HAJDU GYÕZÕ, in fruntea a doua articole publicate in ziarul "Cuvantul liber”, din Targu-Mures (2009, 2011), imi incep si eu confesiunea mea de dascal, in catalogul vietii mele. N-as fi putut sa scriu aceasta marturie, daca intamplarea ce va voi povesti nu s-ar fi intamplat acum 50 de ani. O marturie sincera ce confirma cele doua titluri. In vremea aceea, eu, impreuna cu sotia, Lazar Aurelia, eram invatatori la Chinari, comuna Santana de Mures, raionul Targu-Mures, Regiunea Mures Autonoma Maghiara. Numele meu nu-l mai scriu, sa vedem daca domnul H.G. isi va mai aduce aminte. Copiez din jurnalul meu fragmentul urmator. "Duminica, 5 mai 1963, sedinta la Cercul literar la care participa membrii Cenaclului «Liviu Rebreanu» din Targu-Mures. Sedinta a fost deschisa de catre secretara Cenaclului, doamna Sombariu. Domnul Virgil Ciurezu a citit schita «Dealul saracului». Dupa o jumatate de ora a aparut Zeno Ghitulescu, presedintele cercului, impreuna cu scriitorul maghiar H.G., redactor la revista «Igaz Szo». In continuare, urmand ordinea de zi fixata, mi s-a dat cuvantul si mie. Am citit povestirea «Vin berzele» sau «Casa si cuibul». Cand s-a apreciat lucrarea, Z.G. n-a stiut unde s-o plaseze intre schita si povestire, pe urma a calificat-o ca idilica, si pentru copii. H.G. n-a fost de acord cu aprecierea lui Zeno Ghitulescu, si-a laudat povestirea ca buna, cu semnificatii mai adanci in orizontul copilariei. Atunci Zeno putin jenat s-a referit la stilul meu poetic, curgator, si a vazut o apropiere intre mine si Sadoveanu, apreciere ce mi s-a parut cam exagerata, dar nu am comentat afirmatia. In ce priveste poeziile citite, li s-au adu