Pasiunea pentru muncă a luat în România proporții care pun în pericol sănătatea populației. În înțelepciunea lui, Guvernul a încercat în repetate rânduri să mai reducă din zelul milioanelor de oameni obsedați de performanța profesională. Primul-ministru însuși a renunțat în mod demonstrativ la plăcerea de a munci și a plecat într-un lung concediu la Miami, numai și numai pentru ca prin exemplul său să-i determine și pe alți cetățeni să-și întrerupă activitatea febrilă. A fost în zadar. Românii au preferat să rămână acasă și să se scalde în căzile lor de baie, ca să se poată duce zilnic la serviciu.

Întors în țară, premierul a ordonat românilor nu să treacă Prutul, ci să treacă peste ziua de vineri de după Sfânta Maria, ca și cum nici n-ar fi existat. Iar apoi să se odihnească și în zilele de sâmbătă și duminică. Nici această intervenție energică n-a avut efect. Cetățenii români au muncit până la extenuare în zilele libere, aprinzând focul la grătare, golind damigenele de vinul vechi pentru a-i face loc celui nou, plantând în păduri doze de bere goale, mucuri de țigară și pungi de plastic cu speranța că vor crește din ele baxuri de bere, pachete de țigări și pungi de plastic pline cu produse de fast-food.

Pentru a preveni munca în exces care reprezintă în momentul de față o mare problemă în România, Guvernul intenționează să instituie, prin ordonanță de urgență, noi zile libere, cum ar fi cele dintre Crăciun și Revelion, cele dintre Revelion și Paște și cele dintre Paște și Crăciun. De asemenea, patronatul va fi obligat să încheie cu sindicatele contracte colective de nemuncă.

Va continua reducerea drastică a numărului de locuri de muncă (numită tendențios de unii ziariști „șomaj“) și se vor aplica sancțiuni financiare severe, sub formă de impozite mari, celor care muncesc.

În ceea ce mă privește, sunt sceptic. Nu cred că românii vor putea fi