• dialog purtat cu nemteanca Gabriela Marcoci, doctor în Stiinte Umane Aplicate, care trăieste de mai multi ani în Canada • ea este profesor la Universitatea Sadbury din Ontario • Gabriela Marcoci a sustinut la întîlnirea stiintifică de la Durău prilejuită de Sărbătoarea Muntelui Ceahlău, o comunicare pe tema experientei canadiene privind turismul si societatea • cu acest prilej, a acordat un interviu în exclusivitate pentru Monitorul • Reporter: Doamna Marcoci, am aflat că sînteti de obîrsie din Neamt, mai precis de la poale de Ceahlău. Cum ati ajuns să trăiti si să vă desăvîrsiti profesional în Canada?

Gabriela Marcoci: E un drum lung al vietii. Pînă în Canada am avut o cale mai întortocheată. Am terminat Asistentă Socială la Facultatea de Teologie Ortodoxă din Bucuresti. Am dat un concurs la Ministerul Muncii si Protectiei Sociale, am lucrat cîtiva ani, acolo oferindu-mi-se mai apoi o bursă din partea Consiliului Mondial al Bisericilor pentru specializarea în practici sociale la Strasbourg, în Franta. Am lucrat cu mai multe institutii, ONG-uri, institutii guvernamentale, cu unele biserici si Patriarhia Română, la aceasta din urmă initiind o retea de asistenti sociali în toate protopopiatele si mitropoliile. Am plecat în ă'98, am urmat cursurile si am obtinut o diplomă în Înalte Studii Sociale. M-am întors în tară, mi-am continuat activitatea si după alte cîteva luni am revenit la Strasbourg, fiind acceptată la Institutul de Studii Europene, din cadrul Universitătii „Robert Schuman“. După terminare am revenit acasă, dar mi-am depus dosarul la Consiliul Europei pentru functia de functionar european. A trebuit să urmez un stagiu în Consiliul Europei pe care l-am si făcut, între timp fiind înscrisă pentru doctorat, în România, dar am bătut si la portile universitare canadiene tot pentru doctorat, primind acceptul. Eram eu asa curioasă să aflu ceva mai mult si di