Orele petrecute la birou pot avea ca rezultat şi găsirea marii iubiri sau doar a unor aventuri care să elimine monotonia cotidiană. Toate acestea se întâmplă cu sau fără acordul şefilor, care nu rămân niciodată indiferenţi la relaţiile amoroase dintre angajaţi
„Mi-am cunoscut soţul la serviciu. El s-a angajat după mine, la un alt departament, dar în proporţie de 80 % din volumul meu de lucru depindea de el. Aşa am ajuns să discutăm mult. Mai întâi pe teme de lucru, apoi despre orice altceva. Am descoperit că, deşi este mai tânăr ca mine cu patru ani, nu existau diferenţe de gândire, fiind un tip mult mai matur decât arăta. Am fost surprinsă plăcut să descopăr cât de multe aveam în comun”, îşi începe Maria povestea.
„Nu a trecut mult până m-a invitat la o cafea în afara biroului - la serviciu deja aveam un ritual comun la cafea şi ţigară. După aproape câteva luni de ieşit împreună mi s-a năzărit, din motive stupide, pe care astăzi nici nu mi le mai amintesc, că ar trebui să ne despărţim şi să rămânem doar prieteni.
Matei s-a supărat, mi-a spus că nu vrea să mai vorbim o vreme. Pentru că munca ne obliga să comunicăm, uşor, uşor am reluat obiceiurile vechi şi ne-m trezit că suntem din nou împreună. Şi aşa am rămas până astăzi, când împlinim patru ani de căsătorie. Uneori mă gândesc că dacă nu lucram împreună, n-am fi trecut peste despărţire şi încă aş fi în căutarea iubirii. Poate e un clişeu, dar sunt sigură că nu există o persoană cu care să mă potrivesc mai bine decât Matei”, conchide Maria, în vârstă de 32 de ani, din Bucureşti.
Răzbunare cu poze trimise colegilor
În urma unei relaţii cu un coleg, Claudia (24 ani, Bucureşti) a fost nevoită să-şi schimbe locul de muncă. „A început cu e-mailuri interesante şi câte o băutură după program. Abia aşteptam să ajung la serviciu. Mă gândeam serios la cum să mă îmbrac ca să fiu cât mai atr