La sfârşitul lunii august, anul acesta, prestgioasa revistă “Science” a publicat un interesant studiu prin care se demonstrează că sărăcia îi face pe oameni mai puţin inteligenţi. în afară de faptul că sărăcia îl aduce pe om în starea totală de umilinţă, prin problemele de viaţă pe care le creează sub aspect financiar, limitează capacitatea intelectuală a creierului. Mai precis, în plan cognitiv, pentru a determina acţiuni de supravieţuire ale organismului uman, suportul material al creierului, din cauza sărăciei, creierul îşi reduce capacitatea de analiză intelectuală la strictul necesar. în urma studiilor realizate de echipa din care au făcut parte şi psihologi, s-a constatat că omul sărac gândeşte mai puţin, totul redus la scopul asigurării strictului necesar pentru viaţă. S-a constatat, de asemenea, că gradul de inteligenţă al unui individ depinde de o serie de factori, de la cel genetic până la cel social, inclusiv cel de familie. Un individ bogat nu este neapărat inteligent dacă provine dintr-un mediu intelectual precar ca mod de gândire. Inteligenţa este o formă de manifestare calitativă a creierului, stimularea şi manifestarea ei depinzând de echilibrul dintre bogăţia financiară şi cea intelectuală, atât a familiei, cât şi a mediului în care evoluează, de la naştere până la moarte, individul. Cei născuţi în medii sărace, sunt indivizi care pe tot parcursul existenţei lor îşi canalizează existenţa spre comportamente intelectuale de slabă intensitate analitică şi de voinţă, ceea ce nu face decât să le agraveze situaţia socială. Astfel, s-a constatat că săracii trăiesc mai mult pe bază de instinct şi nu de gândire intelectuală. în plan social, trăirea săracilor mai mult pe baza instinctului de supravieţuire duce la creşterea actelor antisociale, sfidând normele de convieţuire normală. Cercul vicios

Gradul scăzut de inteligenţă şi nivelul sărac de viaţă fin