Preot loan ŞTEFĂNESCU

Când vede că lumea se îndreaptă, se duce la biserică, se mărturiseşte şi face sacrificii pentru a trăi într-o viaţă curată, atunci Dumnezeu prelungeşte timpul. De aceea a spus: “Privegheaţi şi vă rugaţi că ceasul sfârşitului nu îl ştie nimeni, decât numai Tatăl”.

Mulţi uităm de această povaţă divină şi ne încurcăm în lucrurile veacului acestuia; ne lăsăm înşelaţi şi păcăliţi de valurile lumii de azi.

încotro merge lumea

de azi?

Fiecare unde vrea! Care la iad, care la rai; fiecare e liber, pentru că Bunul Dumnezeu nu vrea să robească voia omului. îl lasă să facă exact ce vrea el. Căci, omul, are Biblia, are Biserica şi nu poate zice nimeni: “Doamne, eu n-am ştiut!”

Sf. Părinţi au spus că: “Bunul Dumnezeu atât va ţine Pământul, cât pe el vor fi oameni sfinţi”. Când nu vor mai fi, va grăbi sfârşitul.

Am citit undeva despre un Părinte care, atunci când era să moară şi au venit ucenicii să-şi ia rămas bun de la el, l-au găsit tare mâhnit şi l-au întrebat: “Părinte, de ce eşti mâhnit? Te temi de moarte? “Nu”; le-a răspuns el, “acesta-i drumul fiecăruia dintre noi. Dar îmi pare rău de timpul pierdut. Dacă îl foloseam cum trebuie, acum aveam o bucurie şi o mulţumire în suflet”. Şi mi-a rămas în minte problema asta cu timpul pierdut.

Iată ce spune Sf. Efrem Sirul: “Aşa, Doamne, împărate, dăruieşte-mi ca să-mi văd păcatele mele, să nu osândesc pe fratele meu, că binecuvântat eşti!”, iar proorocul David zice: “Că fărădelegea mea eu o cunosc şi păcatul meu, înaintea mea este pururea” (Ps. 50,4). Ne îndeamnă să ne vedem păcatele, pentru că, iată ce ne spune Sf. Isaac Sirul: “De mii de ori mai fericit este cel ce-şi vede păcatele, decât cel ce vede vedenii… ”

Precum în vremea lui Noe oamenii mâncau, beau, cumpărau, se distrau… până a venit apa şi i-a înecat pe toţi, aşa va fi şi venirea Fiului Omului. Însă