Lumea mare se pregăteşte de război. E vremea ca Siria să beneficieze şi ea de binefacerile democraţiei “lumii civilizate”.

După Haiti, Salvador, România, Serbia, Irak, Afganistan, Egipt, ca să pomenesc numai intervenţiile mai mult sau mai puţin mascate din ultimii 20 de ani, a venit rândul sirienilor să se “civilizeze”, să testeze democraţia care le va aduce şi lor economia de piaţă neagră, şomeri, privatizări, terorism, baze americane, scuturi împotriva rachetelor ruseşti pe care le au în arsenal acum, Sf. Valentin, Hallowen, Coca Cola, Mc Donalds, pornografie, homosexuali, droguri din Afganistan aduse de armatele eliberatoare americane, ce mai, tot tacâmul cu care ne-am procopsit şi noi după ‘89 încoace. Mai contează că încă nu există un mandat ONU? Nici o problemă, se mai plătesc doi agenţi care deschid focul asupra unei maşini ONU şi gata aprobarea, sau procedează ca în Irak, început fără mandat, dau vina pe armele chimice inexistente şi gata. Scenariul e deja scris, aprobat şi chiar probat. Ţările satelit vor adera şi aproba imediat intervenţia, în speranţa că vor primi şi ei ceva contracte când se va începe “reconstrucţia” Siriei după război. Ţările mai mari, Franţa, Germania, vor fi mai rezervate, dar nu vor putea să spună nu, pentru că au şi ele ceva interese în zonă şi nu îi pot lăsa pe americani să ia tot.

Anglia fratele de sânge al americanilor deocamdată a spus pas. Nu ştiu cât de ferm sau cât de lung va fi acest pas, dar nu cred că va ţine mult. Nu ştiu ce i-a apucat pe englezi să se izoleze, dar reacţia lor nu prea le pică bine americanilor. Nici englezilor s-ar putea să nu le pice bine. După opoziţia făcută faţă de UE, faţă de unele propuneri şi iniţiative ale Germaniei, această împotrivire şi faţă de americani ar putea provoca o izolare căreia nu ştiu dacă îi poate face faţă. Care să fie oare motivul pentru care parlamentul a respins cererea