Francezul îşi merită titlul de cel mai bun fotbalist din Europa. Deşi nu este mai bun decît Messi sau decît Ronaldo
Noi spunem aşa: Franck Ribery a fost ales cel mai bun fotbalist european al sezonului 2012-2013. Pentru că laureatul este născut la Boulogne sur Mer, să vedem şi varianta în franceză: Franck Ribery a ete sacre le meilleur joueur du saison 2012-2013. Acest “a ete sacre” schimbă substanţial datele problemei şi ne arată că oricît de dulce şi de frumoasă ar fi limba noastră română, există limbi a căror bogăţie semantică oferă o perspectivă mai aristocratică asupra evenimentelor. Dar nu vă speriaţi, nu urmează un articol de filologie comparată, în urma căruia româna, şi-aşa persecutată la ea acasă, va fi deposedată de drepturi! Este ceva despre fotbal. Despre motivele care au dus la încoronarea lui Ribery drept cel mai bun fotbalist european al momentului.
În sens propriu, mot a mot cum spun aceiaşi francezi invocaţi mai devreme, Franck Ribery nu aparţine nici pe departe categoriei fotbaliştilor sacri. Cruyff, Pele, Maradona. Nu este frumos, nu este charismatic. Are doar 1,70 metri. Nu driblează ca Messi, nu aleargă şi nu sare la fel de repede şi de sus ca Ronaldo. Dar Franck Ribery este un fotbalist foarte important. Esenţial în angrenajul sensibil al unei echipe. Ribery este un fotbalist necesar şi util într-o echipă mare. Ca Bayern, în cazul nostru. Asta înseamnă mai mult decît pare la prima vedere. Există mari fotbalişti care au probleme de adaptare la echipele mari. Există şi mari fotbalişti care s-au îngropat la echipele mici. Cu mulţi ani în urmă, brazilianul Zico era transferat de Udinese. O echipă de plan secund din Italia. A fost un eşec reciproc. Financiar pentru cei din Udine, care nu-şi permiteau, de fapt, un fotbalist de talia lui Zico, şi sportiv, din cauză că Zico nu a avut puterea de a face din Udinese ce făcuse Maradona din N
