Politica românească dovedeşte în continuare că are resurse inepuizabile de ridicol. O situaţie de un absurd comic nemaiîntâlnit până acum nici măcar pe plaiurile dâmboviţene este cea în care premierul Victor Ponta aprobă cu o mână proiectul Roşia Montana, în timp ce cu cealaltă votează împotrivă.

Strania dedublare a lui Victor Ponta nu reprezintă decât o nouă fugă de responsabilitate, o dovadă a lipsei de vână şi curaj a celui care până mai ieri se autoportretiza reîncarnarea războinicului Che Guevara. Precum în urmă cu o lună, când a solicitat reuniunea CSAT pe subiectul privatizării dubioase a CFR Marfă şi apoi a decolat rapid spre zone cât mai îndepărtate, Ponta încearcă şi acum şmechereşte să se sustragă dintr-o situaţie fierbinte în care rolul său este decisiv.

Cât de stupidă este situaţia creată de Victor Ponta vom vedea în continuare. Guvernul nu este o entitate independentă, un corp profesional, de exemplu, care decide că proiectul Roşia Montana este benefic iar pemierul este obligat, prin urmare, să promoveze şi să susţină această decizie. Premierul nu a fost ales prin vot de către membrii guvernului să îi reprezinte şi prin urmare să le execute deciziile.

Situaţia într-o lume care funcţionează normal stă cam aşa. Premierul numeşte membrii Executivului, iar deciziile care se adoptă sunt în concordanţă cu voinţa politică a partidelor care au câştigat alegerile. Niciun guvern sănătos la cap din lumea asta nu adoptă o hotărâre care să contravină politicii partidelor care îl susţin pentru că în secunda doi ar dispărea, ar fi eliminat imediat. Cu atât mai mult niciun premier nu şi-ar pune semnătura pe un document cu care tocmai partidul pe care îl conduce nu l-a avizat favorabil. Ca atare, logica spune că proiectul celor de la RMGC a fost adoptat de Guvern în urma unui acord dat de partidele care îl formează.

Însă în România actuală am ieşit d