India a sărit din lacul Imperiului Britanic în puţul socialismului la obţinerea independenţei în 1947. De atunci, o castă politică închisă nu a fost capabilă să îndrume ţara pe calea dezvoltării sustenabile.
Jim O'Neill a inclus India în acronimul BRIC într-o analiză Goldman Sachs din 2001, pe fondul speranţelor privind perspectivele de apariţie ale unui nou pol de putere în economia globală.
Speranţele s-au dovedit deşarte pentru cel puţin două dintre aceste ţări. India şi Brazilia dau acum vina pe speculatorii internaţionali, în condiţiile unei reduceri masive a creşterii economice şi a deprecierii accelerate a monedelor naţionale.
Oare cum au crezut că pot îmblânzi fluxurile speculative de capital, dacă reformarea profundă a economiilor a fost uitată? Acum au mai rămas doar intervenţiile valutare, dar aceste "instrumente" de stabilizare economică şi a fluxurilor de capital au un istoric teribil al eficienţei.
"Pieţele emergente planifică o intervenţie coordonată pe pieţele valutare internaţionale", arăta o ştire Reuters de la sfârşitul săptămânii trecute. Agenţia de ştiri îl citează pe Dipak Dasgupta, consilier principal în cadrul ministerului de finanţe al guvernului indian, care a declarat că "speculaţiile destabilizează economia mondială".
Dasgupta estimează că rezervele valutare ale unei astfel de coaliţii ar fi de circa 6 trilioane de dolari şi este convins că "nu există nicio forţă care să oprească impactul, odată ce va fi hotărâtă intervenţia".
Bravada declaraţiilor nu poate, din păcate, să ţină locul politicilor economice coerente, în condiţiile în care datele din presa internaţională arată că volumul zilnic al tranzacţiilor de pe piaţa valutară internaţională a depăşit 5 trilioane de dolari.
După cum scrie Reuters, convertibilitatea rupiei este limitată, ceea ce face, teoretic, imposibile speculaţiile directe p
