Punct și de la Capăt cu Vasile Botnaru și invitații săi: scriitorul Emil Galaicu-Păun și bloggerul Viorel Mardare.

„Vorba lungă – sărăcia omului”, zice proverbul pe care am de gând, pe de o parte, să-l confirm, scurtându-mi la maxim motivarea temei de astăzi, dar, pe de altă parte, să-l şi combat, cu ajutorul invitaţilor mei, ai căror avere este direct proporţională cu lungimea vorbei.

Aşadar, în studioul de la Chişinău al Europei Libere astăzi se află scriitorul şi traducătorul Emilian Galaicu-Păun şi bloggerul Viorel Mardare.

Europa Liberă: Împrumuturile lingvistice sunt inevitabile, mai cu seamă, într-o lume globalizată, superinformatizată. Putem doar să constatăm cât de nocivă sau inofensivă este această schimbare. x Cred că exemplul cel mai concludent pentru toată lumea va fi acest „O.K.”, pe care noi l-am împrumutat, cu foarte multă uşurinţă. Pentru că suntem între 31 august şi 2 septembrie, când va începe anul şcolar efectiv, ne-ar sta bine să discutăm despre aceasta, în continuarea unui recent interviu, în care oficiali de la Ministerul Educaţiei, dar şi cadre didactice îşi exprimau îngrijorarea în legătură cu calcurile, cu împrumuturile şi cu „poluarea” limbajului, care vine, în special, din zona comunicării pe internet.

Am invitat doi exponenţi ai acestor straturi lingvistice, Emilian Galaicu-Păun – care prin definiţie este un purist, pentru că scrie texte, le dăltuieşte direct în istorie, cărţile sale vor fi rămânând în manuale – şi Viorel Mardare, care este tocmai antipodul în sensul acesta, scrie pe un „şerveţel”, ca la restaurant. Deşi cred că, în suflet, la fel ca Gheorghe Erizanu, probabil, speră să scoată o carte de texte de pe bloguri. Dar oricum limbajul de pe bloguri este unul de uz intern, între navigatori, şi nu există mare diferenţă uneori între ceea ce scrie în blog şi pe chat-uri, comentarii.

@N