Cu ce rămân după beatificarea monseniorului Vladimir Ghica? Cu un nume de viţă domnească înscris în calendarul romano şi greco-catolic. Pentru că de acum, Fericitul Vladimir este venerat de catolici şi de greco-catolici şi celebrat liturgic în fiecare an la 16 mai, ziua când s-a înălţat la cer.

Sau rămân cu speranţa că, invocat în rugăciuni, Fericitul Vladimir îmi va mijloci sprijin în nevoi şi necazuri, cum spune o rugăciune. Sau cu mândria de a fi fost ridicat la slava altarului un “fericit” chiar  din neamul nostru atât de chinuit... Toate sunt valabile, dar mai ales este pilduitor minunatul exemplu de reconciliere şi pace pe care ni  l-a dăruit monseniorul Ghika. Un exemplu ce face parte dintr-o lucrare amplă, pe cât de plină de lumină pe atât de învăluită de duh. În predica de la slujba de beatificare de la Romexpo, Eminenţa Sa Cardinalul Angelo Amato, prefect al Congregaţiei Cauzelor Sfinţilor, reprezentant al  Papei Francisc, elogia figura monseniorului Vladimir Ghika, marcând trei aspecte ale carităţii lui pastorale: visul său pentru unitatea creştinilor, acţiunea sa de caritate faţă de cei aflaţi în nevoi, şi în fine pătimirea şi moartea sa în timpul prigoanei împotriva Bisericii, din secolul trecut.

“Beatificarea monseniorului Vladimir Ghika “trebuie trăită ca un semn profetic de reconciliere şi de pace, ca amintire a unui trecut trist care nu trebuie nicidecum să se repete şi ca angajare în construirea unui viitor de speranţă, de comuniune frăţească, de libertate şi de bucurie. De astăzi Biserica îngăduie cultul public liturgic faţă de Fericitul Vladimir Ghika. Să cerem mijlocirea lui pentru ca nobila naţiune română să poată trăi mai departe în pace, în frăţietate şi în prosperitate", spunea cardinalul Amato, la ceremonia de beatificare a monseniorului Ghica.

Da, reconcilierea şi pacea definesc existenţa pământească şi cere