În 1863, Abraham Lincoln proclama abolirea sclaviei şi punea capăt unei situaţii antinomice cu prevederile Constituţiei americane.
Preşedintele John F.Kennedy s-a pronunţat contra oricărei segregări rasiale şi a lansat, cu discursul său inaugural din 1960, acea "peaceful revolution of hope", care avea să schimbe lumea. La un secol de la emanciparea negrilor, pastorul baptist Martin Luther King Jr. a susţinut, la Memorialul Lincoln din Washington DC, impresionantul său discurs, "I Have a Dream", în care arăta că "segregarea" şi "discriminarea" negrilor nu au dispărut. Exemplele sale erau din state ale Sudului (Mississippi, Alabama, South Carolina, Georgia, Louissiana) şi din ghettourile marilor oraşe din Nord: bararea mobilităţii sociale, excluderi de la vot, împiedicarea alegerii, sentinţe părtinitoare, brutalităţi ale poliţiei, restricţii la folosirea de hoteluri etc.
Preşedintele Lyndon B.Johnson, care a semnat, cum se ştie, Civil Rights Act (1964) şi Voting Rights Act (1965), avea să afirme că cine-şi apreciază concetăţeanul după culoare "trădează" idealurile americane.
Cu câteva zile în urmă actualul preşedinte, Barack Obama, a celebrat o jumătate de secol de la discursul vestitului lider al negrilor aducând un omagiu celor care au luptat pentru drepturile americanilor de culoare şi menţionând problemele încă nerezolvate, ce ţin de condiţia socială şi economică a exercitării drepturilor. Doi dintre preşedinţii anteriori ai SUA, Jimmy Carter şi Bill Clinton, au prezentat reflecţii cu privire la istoria acelei lupte şi la orizonturile de astăzi ale împlinirii idealurilor.
Merită să ne amintim discursul "I Have a Dream" şi să observăm strategia argumentativă aleasă de Martin Luther King Jr. Acesta a invocat faptele şi le-a raportat imediat la prevederile de bază ale Declaraţiei de independenţă (1776) şi ale Constituţiei americane (178
