Iluzii optice: un atacant de primă mînă ca Marica n-are ce căuta într-un campionat de urna a patra ca Liga 1

Tot zgomotul produs în jurul furiei lui Marica de a se reapuca de fotbal a tras uşor din sertarele minţii două idei fixe.

Mare este puterea primei impresii în acest sport! Probabil de asta impresarii prosperă în cadrul fenomenului. Ciprian Marica e un atacant care de-a lungul carierei sale a evoluat în medie 18 meciuri pe an la echipele de club. Adică jumătate de sezon a jucat, jumătate de sezon a stat pe tuşă. Mult mai modest decît maghiarul Daniel Bode, de exemplu, care are o medie de 28 de meciuri pe an. Şi totuşi, cumva, în imaginarul colectivului de selecţioneri, antrenori, şefi de club din zona dîmboviţeană, s-au înregistrat doar meciurile din prima parte a carierei lui Marica. Restul dezamăgitor s-a şters, s-a dus, s-a spălat de pe creier. Defecţiune tehnică!

Începuturile briliante s-au fixat o dată pentru totdeauna, iar de figura sparring-partner-ului dinamovist atîrnă şi acum formula “tînăr talent”, ca o pungă biodegradabilă într-un prepeleac. La 27 de ani, un fotbalist de top nu mai este chiar tînăr, dar atuul lui Marica este că nu s-a uzat prea mult, întrebuinţîndu-se peste măsură, sub comanda unor antrenori nepotriviţi.

Fiind atît de persistentă impresia primelor goluri ale lui Marica, nu e de mirare că oficialii Stelei i-au făcut o ofertă. Practic, l-au rugat să se alăture roş-albaştrilor, în calitate de cunoscător detaşat al fotbalului mare. Din 2007, de cînd a plecat de la şcoala lui Mircea Lucescu de la Şahtior, Marica e pe punctul de a da lovitura. De ce să nu se dezlănţuie la Steaua, în grupele Ligii?

Selecţionerul este primul şi, rege în regatul său de criterii, va fi probabil cel din urmă care-şi va reactualiza impresiile despre Ciprian Marica. E de înţeles. Atacantul a dat nişte goluri, a salvat nişte meciuri,