In baza legii accesului liber la informaţiile de interes public, o asociaţie de consiliere a clienţilor băncilor a cerut din BNR o copie a studiului de impact privind efectele anulării contractelor cu clauze abuzive. Răspunsul? Studiul nu priveşte clauzele abuzive şi este, oricum, nefinalizat. Săpând mai adânc am aflat că cifra avansată ca pagube reprezenta doar o primă estimare, oferită iniţial de BNR Ministerului Justiţiei şi “scăpată” de acesta presei.
De ce e atât de important studiul în cauză, mai exact existenţa sau inexistenţa sa? Ameninţarea că pierderile provocate băncilor ar afecta stabilitatea sistemului financiar a dus la amânarea repetată a unei prevederi din codul de procedură civilă ce ar fi dat dreptul asociaţiilor de protecţie a consumatorilor să atace toate contractele cu clauze abuzive pornind de la o singură decizie favorabilă din justiţie. Iniţial, amânarea a fost până la jumătatea acestui an apoi s-a prelungit indefinit iar ultimele informaţii privind scrisoarea de intenţie a autorităţilor cu FMI în vederea semnării noului acord arată că există un nou angajament în acest sens. Iar pentru a se lua o astfel de decizie, cifra de 5 miliarde lei reprezentând pierderile băncilor având ca sursă BNR a cântărit imens. Amânarea au cerut-o băncile, BNR şi FMI (care a solicitat şi studiul de impact) iar politicienii, servili, s-au conformat. Vestea zilei este că celebrul studiu nu există. Sau, mai corect, este în desfăşurare şi vizează, de fapt, altceva.
Informaţia a oferit-o analistul Florin Câţu pe blogul său, unde sunt postate şi copii ale cererii adresate BNR şi răspunsului oferit ACCBAR (Asociaţia de Consiliere a Clienţilor Bancari şi a Asiguraţilor din România) de la cabinetului lui Iuliu Iacobescu, director în cadrul Băncii Centrale. Textual, răspunsul instituţiei sună aşa: “Studiul de impact, aflat în derulare, este axat pe gradul de
