Mărturisesc de la început că mi-e greu să înţeleg, dar şi să accept cum sunt unul şi acelaşi lucru: decizia prim-ministrului de a trimite spre Parlament proiectul de lege privind Roşia Montană şi anunţul prim-ministrului că nu va vota, ca deputat, acelaşi proiect. Dincolo de seriozitatea “dedublării” dlui prim-ministru/deputat, o problemă de fond rămâne: Roşia Montana este cel mai ...longeviv eşec al statului român.

Mărturisesc de la început că mi-e greu să înţeleg, dar şi să accept cum sunt unul şi acelaşi lucru: decizia prim-ministrului de a trimite spre Parlament proiectul de lege privind Roşia Montană şi anunţul prim-ministrului că nu va vota, ca deputat, acelaşi proiect. Dincolo de neseriozitatea “dedublării” dlui prim-ministru/deputat, o problemă de fond rămâne: Roşia Montana este cel mai longeviv eşec al statului român. Şi al guvernelor de la jumătatea anilor’90 încoace.

Deci; dl. prim-ministru şi-a pus semnătura pentru trimiterea în dezbatere a proiectului la Parlament, dl. deputat cu acelaşi nume nu îl va vota. Cum se poate? Iac-aşa!

Dl. prim-ministru spune că Parlamentul e forul cel mai competent să dezbată şi să valideze sau nu proiectul. De ce nu putea guvernul, prin experţii săi din toate ministerele implicate sau prin expertize internaţionale, să facă acest lucru? Nu ştim. Ce e atât de complicat fiind vorba de deschiderea unei exploatări miniere? Să observăm, însă, că în aceste zile dl. prim-ministru nu ezită să califice Siria drept un stat criminal în legătură cu care ţara noastră trebuie să se pronunţe răspicat, şi domnia sa nu înţelege de ce noi nu ne-am pronunţat astfel până acum. De ce am întârziat noi să spunem adevărul despre Siria? De ce, însă, întârziem acum să spunem adevărul despre Roşia Montană? Cele două lucruri nu au în comun decât faptul că aceeaşi persoană a prim-ministrului e “hamletiană” în cazul Roşiei Montane