Blocarea sistemului electronic de licitaţie pentru ajutorul de minimis a fost interpretată ca semn al corupţiei ce domneşte în cadrul licitaţiilor publice.

Personal cred că interpretarea corectă este că dacă resursele puse la dispoziţia IMM-urilor se epuizează în cinci minute, economia românească are o mare problemă.

Viabilitatea oricărei economii este dată de ţesătura de întreprinderi mici şi mijlocii care participă în mod succesiv la adăugarea de valoare.

Economia românească a fost afectată de criză, în primul rând prin distrugerea lanţurilor de creare a valorii formate de IMM-uri.

În practică aceasta s-a manifestat fie prin dispariţia unor furnizori (cum spunea un cunoscut industriaş autohton: „În România nu se mai produce nici măcar o garnitură de cauciuc“) fie prin dispariţia beneficiarilor, datorită scăderii dramatice a consumului intern.

Ne-am transformat într-o „economie a buncărelor“ în care se primesc impturi din extern care sunt prelucrate de forţă de muncă autohtonă ieftină şi apoi exportate.

Ne mândrim cu nivelurile record ale exporturilor, dar am distrus ţesătură economică suport a IMM-urilor autohtone.

Consecinţa imediată este că avem creştere economică (dată de export) cu şomaj în creştere (datorită buncărizării economiei şi neadăugării de valoare în cadrul unor procese successive implicând IMM-urile locale).

Problema a fost sesizată încă din primii ani ai crizei, de la Bruxelles. Unor state est-europene, precum România, li s-a sugerat să încerce renegocierea regulilor ajutorului de stat pentru IMM-uri. Fiind prea preocupaţi de încăierările politice interne nu am răspuns acestor sugestii.

Acum dăm pe seama corupţiei tensiunea între nevoia de ajutor de stat pentru IMM-uri şi oferta penibilă pe care statul o poate face.

Economia românească este în faza în care spiritul antreprenorial, man