Aşa cum a explicat Elena Udrea ca să înţeleagă toţi, ieşirea la rampă a preşedintelui Traian Băsescu în care a înfierat politica economică a Guvernului ar fi "punctul de inflexiune politică al actualei guvernări", pentru că de aici ar începe erodarea de fapt a încrederii în USL şi sfârşitul "anului de miere" între actuala putere şi electorat.

Comunicatorii opoziţiei au preluat, într-adevăr, tema "şomajul creşte fiindcă guvernul USL nu investeşte", în ciuda faptului că statistica şomajului a avut puţină legătură cu investiţiile publice inclusiv în vremea guvernului de dreapta Boc, care îşi făcuse un titlu de mândrie din sumele mari alocate de la buget pentru investiţii, chit că eficienţa lor era discutabilă.

În acelaşi timp însă, guvernul USL şi-a creat singur perspectiva unor critici electorale consistente din partea opoziţiei, încă de când a promis cu pompă, în luna iulie, că ţintele pentru 2013 sunt investiţii de minim 10 mld. euro şi crearea a 50.000 de locuri de muncă - cifre incompatibile atât cu actuala conjunctură externă, cât şi cu un plan de investiţii publice care să permită menţinerea deficitului bugetar sub 3% din PIB. Toate iniţiativele fiscale ale USL - reducerea TVA la pâine şi, mai nou, reducerea CAS - au fost fie prost primite de FMI, fie

"Eu aş face un apel la Guvern şi vă pot spune că voi avea tot mai des intervenţii care să arate realităţile. Nu o să le expun pe toate într-o zi, pentru că, dacă le expun pe toate într-o zi, se poate crea confuzie, dar voi umbla în ţară şi voi vorbi despre realităţile din ţară", a promis preşedintele Băsescu, ca în debutul unei campanii electorale, nu însă fără a avea grijă să precizeze: "Dragii mei, oricâte procente aş avea, multe sau puţine, în scădere sau în creştere, este adevărat sunt cam în creştere, dar ele nu mă mai ajută la nimic. Nu mai candidez la nimic, nu mai su