Pierderea auzului este o afecţiune de integrare socială cu impact major: nu putem comunica cu familia şi prietenii, nu mai înţelegem conversaţiile telefonice, nu auzim televizorul, muzica, sunetele naturii. Hipoacuzia (pierderea de auz) este cea mai frecventă deficienţă senzorială, care afectează mai mult de 500 de milioane de oameni. O persoană cu hipoacuzie îşi pierde capacitatea de a distinge sunetele vorbirii şi poate avea o putere redusă de comunicare, acestea ducând în final la dezavantaje economice şi educaţionale sau chiar la izolare socială. Specialiştii recomandă controale periodice, la fel cum mergem la medic pentru un control general. Statisticile estimează că, în anul 2015, numărul persoanelor hipoacuzice va creşte la 700 de milioane. Dintre acestea, aproximativ 90 milioane vor fi europeni. În România, peste două milioane de persoane au o problemă de auz. Până la 50% dintre persoanele cu deficienţe auditive au vârsta sub 65 de ani, multe dintre ele fiind copii sau tineri. Trei bebeluşi din 1.000 se nasc cu probleme permanente de auz. La sugari şi copii mici cu pierdere auditivă, identificarea din timp a hipoacuziei prin programe de screening poate îmbunătăţi rezultatele lingvistice şi educaţionale viitoare. Din fericire, există numeroase modalităţi de a ajuta oamenii cu pierdere de auz. Dacă pentru unii soluţia o reprezintă tratamentul cu medicamente ori intervenţia chirurgicală, în cazul altora, aparatul auditiv constituie un real ajutor. Persoanele cu pierdere auditivă pot beneficia de aparate auditive, dispozitive de ascultare şi de implanturi cohleare. Ele pot de asemenea beneficia de logopedie, de reabilitare auditivă şi alte servicii conexe. Deşi nici cele mai avansate aparate auditive nu pot restaura în întregime auzul, acestea îl pot îmbunătăţi considerabil, iar ajustarea lor în mod profesionist va permite o îmbunătăţire categorică în