Voievozii nostri se inscaunau totdeauna unsi de mitropolit, iar mitropolitul era tinut la mare cinste de catre domnitor care, din cand in cand, facea danii lacaselor de cult, dotandu-le cu paduri, pasuni, iazuri pline cu peste si uneori chiar munti intregi.

Si in Occident, capetele incoronate erau unse de insusi Papa si nici macar Napoleon, care coabita cu acel Papa mai rau decat Ponta cu Basescu, n-a indraznit sa-si puna singur coroana pe cap, pana nu l-a miruit mai intai Sfantul Parinte.

In schimbul sustinerii de catre biserica, liderii laici s-au pus totdeauna in slujba interselor si uneori chiar capriciilor liderilor sacri. La noi, s-au construit in ultimele doua decenii mai multe biserici decat scoli si spitale la un loc si am vorbi cu pacat daca am pretinde ca aici nu pune insusi statul umarul, dandu-si obolul - din ce n-are.

Tindem sa devenim iarasi o curiozitate europeana cand, chiar langa piramida faraonica a dictatorului unde se lafaie in lux reprezentantii poporului, mai inaltam si sfinxul sfantului parinte, unde cu siguranta ca luxul se anunta sa fie si mai si.

Modestia stramosilor

Totusi nu luxul ni l-au lasat ca adevarata mostenire stramosii nostri, ci modestia. La Voronet si la Humor, domnitorii n-au inaltat bazilici ca altii, poate mai veleitari decat ei. Iar Stefan Voda, cand i s-a risipit oastea la o batalie, nu s-a dus nici sa se roage la moastele aurite de la Mitropolie, nici sa-i pupe mana mintropolitului.

S-a dus la chilia de piatra, la grota lui Daniil Sihastrul, convins ca de la acesta va auzi cel putin la fel de bine Cuvantul Celui de Sus, iar daca e sa credem legenda, pare-se chiar ca n-a gresit.

In principiu, daca biserica are banii ei si face ce vrea cu ei, n-ar trebui sa clevetim. Dar, in practica, banii vin de la pomenile noastre, iar prelatii nu platesc n