Festivalul „George Enescu“ celebrează 200 de ani de la naşterea celebrului compozitor german, prezentând integral, în patru seri, la Sala Mare a Palatului, Tetralogia „Inelul Nibelungului“: „Aurul Rinului“, „Walkiria“, „Siegfried“ şi „Amurgul zeilor“.
Articol semnat de Alice Mavrodin
În anul internaţional Wagner, unele lucrări monumentale ale genului de operă din toate timpurile vor fi interpretate în concert de către Orchestra Simfonică Radio din Berlin, condusă de dirijorul Marek Janowski, la Sala Mare a Palatului.
Tetralogia wagneriană (Aurul Rinului, Walkiria, Siegfried, Amurgul zeilor) este unică: nimeni nu mai imaginase până atunci o operă „în foileton“ – deşi, ce e drept, era epoca romanelor în foileton. În cazul genului liric însă, a fost nevoie de un teatru special pentru a putea reprezenta în condiţii optime un asemenea colos.
Inaugurarea, în 1876, a festivalului de la Bayreuth a fost un eveniment de proporţii la fel de hiperbolice ca ale concepţiei muzicale înseşi: doi împăraţi (Wilhelm I al Germaniei, la 80 de ani, şi Dom Pedro al Braziliei), un rege (Ludovic al II-lea al Bavariei), prinţi, duci, conţi, magnaţi ai finanţelor, crema intelectualităţii europene – poeţi, muzicieni, filosofi, critici – s-au înghesuit să asiste. E cert că snobismul s-a împletit cu interesul artistic în proporţii cel puţin egale, totuşi sunt convinsă că, indiferent de ce i-a adunat laolaltă pe toţi aceşti oameni, „baia de muzică“ pe care au trăit-o trebuie să fi fost o experienţă de neuitat.
Fascinat de supranatural
Copil fiind, am auzit-o pe o mătuşă a mea spunând: „Wagner e un vrăjitor“. Astăzi, după câteva decenii de studii wagneriene, mă gândesc că este poate cea mai bună definiţie!
O definiţie corectă chiar şi dincolo de aspectul pur muzical: lui Wagner îi plăceau vrăjile – s
