Locuitorii acestei țări din Europa nu se pot mândri cu cele mai mari salarii sau cu cele mai bune condiții de viață, însă ei nu au simțit cu adevărat criza economică, șomajul nefiind niciodată mai mare de 1,5 %.
Considerat ultimul stat dictatorial din inima Europei, Belarus priveşte spre Vest cel puţin la fel de mult ca spre Est (Moscova). La destrămarea URSS în 1991, Belarusul era una dintre cele mai industrializate țări din lume, în termeni de procentaj al producției industriale în PIB, și era cel mai bogat stat membru al CSI. În anii 1990, însă, producția industrială s-a prăbușit din cauza scăderii importurilor, investițiilor și a cererii de produse belaruse din partea partenerilor comerciali. PIB-ul a început să crească abia în 1996, iar aceasta a coincis cu implementarea subvențiilor de stat.
Mare parte din economia Belarusului este controlată de stat și a fost descrisă ca fiind „de tip sovietic”. Astfel, 51,2% din forța de muncă din țară este angajată în companii de stat, 47,4% în companii private locale (dintre care doar 5,7% au capital parțial străin), iar 1,4% lucrează la companii străine. Țara importă în principal din Rusia, inclusiv petrol. În 2006, cel mai mare partener comercial al Belarusului era Rusia, cu circa jumătate din tranzacții, al doilea fiind Uniunea Europeană în ansamblul ei, cu circa o treime din volumul total al tranzacțiilor.
Populaţia republicii este de 9,7 milioane de locuitori. Rata de alfabetizare este printre cele mai mari din lume, în ţară existând peste 28 de mari universităţi şi 8 academii. Peste 70% din populația de 9,49 milioane de oameni a Belarusului trăiește în zone urbane. Doar patru țări se află în fața Belarusului (1%) atunci când vine vorba de șomaj: Monaco (0%), Cambodgia (0%), Thailanda (0,50%) și Qatar (0,50%).
Relaţiile economice cu România
La data de 28 februarie 2010, volumul total al sc
