Aplauzele răsplătesc artiştii pentru iubirea pe care o dăruiesc pe scenă. Publicul se destinde astfel şi-şi spală puţin din lacrimi. Vine într-o sală nu numai pentru bucurie, vine şi să-i treacă o durere, pentru că muzica este un balsam complet. Întotdeauna folclorul a avut o putere extraordinară de a atinge inima ascultătorului. Maria Ciobanu ştie câte sacrificii a făcut de dragul cântecului. Sunt multe, dar iubirea de folclor a fost mai puternică. A ajutat-o să găsească un sprijin în ea, înţelegând că aceasta îi este menirea pe pământ. Maria Ciobanu a avut şi are un respect pentru publicul său, pentru meserie şi a acceptat greutăţile acesteia. Destinul te duce, te împinge pur şi simplu, apar oportunităţi şi totul se aşază de aşa manieră, încât nu ai de ales. Astăzi, Maria Ciobanu îşi sărbătoreşte ziua de naştere. Jurnalul Naţional îi urează “La mulţi ani!”
“Muzica a fost viaţa mea, cântecul popular a fost aerul meu, hrana mea sufletească”
Cel mai emoţionant moment a fost când a dat concurs la Ansamblul Ciocârlia, în 1962. Sala era plină de concurenţi, emoţiile erau mari. Atunci a cunoscut-o pe Irina Loghin. Au reuşit amândouă la acel concurs şi au rămas prietene. A avut o chemare, aşa a fost să fie, să vină la Bucureşti, să ajungă interpretă de folclor, iar oamenii să o iubească. Nu a avut de la început încredere în talentul său, o încerca teama de a nu se face de râs, dar a prins curaj şi astfel a reuşit. “Mulţumesc lui Dumnezeu că sunt sănătoasă, gândesc încă bine şi mai pot cânta. Am un singur regret, că timpul trece prea repede, parcă te trezeşti dintr-o dată bătrân. Trec anii peste tine. Dacă m-aş mai naşte o dată, tot folclor aş cânta. Sunt fericită că Dumnezeu mi-a înzestrat cu talent copiii şi fac aceeaşi meserie. Întotdeauna zâmbesc, pentru că am o fire optimistă. Cele mai bune sfaturi le-am primit de la părinţii
