* Despre vară se poate vorbi la trecut: fuse şi se duse - de două zile, mai exact, că ieri am trecut, deja, la prima filă de toamnă din calendar. E zi de septembrie, mai scurtă decât cea de ieri, care a fost mai scurtă decât cea de alaltăieri. E toamnă românească, deci codurile colorate de caniculă lasă loc codurilor colorate de vânt şi ploi, care ne pregătesc pentru codurile colorate de ninsoare, viscol şi ger din iarna care va veni şi ea, aşa cum procedează din moşi-strămoşi. Toamnă românească, oarecum diferită de cele despre care se învaţă la şcoală, cu recoltă bogată, hambare pline, vrednici lucrători ai ogoarelor care muncesc cu sârg, veseli, zi-lumină, apoi şi noaptea, la farurile tractoarelor etc.
În toamna asta, ţăranul român are o singură satisfacţie: dacă tot nu s-a făcut mai nimic pe ogor, măcar scapă de păzit tarlaua, că şi hoţii ştiu cam cum se prezintă situaţia. Avem, totuşi, o curiozitate firească: primarii din sute de localităţi vor mai organiza Sărbătoarea Recoltei sau vor fi sinceri şi vor denumi aceste manifestări tradiţionale, cum e şi normal, "Zilele Băutului de Toamnă în Pieţe"? Bănuim că şi în toamna 2013 va fi sărbătorită recolta, chiar în absenţă, fiindcă oamenii care sar să profite de asemenea evenimente nu consumă porumb sub formă de ştiuleţi sau boabe, ci sub forma lichidă de bere. Cu strugurii e cam la fel...
Întrebat, oricare şcolar va răspunde că toamna e mănoasă, rodnică şi bogată, cu mere, pere, în panere, şi gutui amărui, cu puf galben, ca de pui, cu ploaie care cade din cerul plumburiu, cu păsări călătoare care pleacă în ţările calde, berzele s-au dus, s-au dus, nu mai stau pe casă, sus, cocoţate-ntr-un picior şi bătând din ciocul lor etc. Oricare şcolar, când e întrebat despre toamnă, simte un nod în gât şi un gogoloi în stomac, ca la diaree, picioarele încep să-i tremure, iar privirea i se înneg
