Premierul Victor Ponta si presedintele PNL, Crin Antonescu, si-au aratat, la sfarsit de saptamana, multiplele fatete ale personalitatii lor politice. Ne-am obisnuit cu politicieni care una spun si alta gandesc, una promit si alta fac sau care vorbesc mult si nu spun nimic. N-am prea avut parte de politicieni aflati intr-o eterna lupta cu propriul sine, capabili sa nege in secunda doi cam tot ce afirma. De pilda, Victor Ponta spune ca va vota impotriva proiectului Rosia Montana ca deputat. Ca premier, votase proiectul cu o zi inainte. Avem inca o dovada ca sunt cel putin doi Ponta.
Unul coabiteaza, altul e in conflict cu presedintele Basescu; unul sustine candidatura lui Antonescu, celalalt o submineaza tenace; unul e la putere, altul inca rezista in transeele opozitiei; unul chiar se crede doctor in drept, celalalt stie ca a plagiat etc, etc.
Mai lipsea ca Victor Ponta sa participe la mitingul de duminica, sa strige jos guvernul, iar sotia Daciana sa se lege cu lanturi de gardurile Palatului Victoria. Daca l-ati fi intrebat ce cauta la miting din moment ce si-a dat acordul pentru Rosia Montana, celalalt Ponta v-ar fi raspuns aratand cu degetul catre Palatul Victoria: vorbiti va rog cu prim-ministrul. Si n-ar fi exclus ca in secunda doi sa strige iarasi jos Guvernul.
Colegul sau de alianta pare sa traiasca, pe langa un sentiment tot mai sacaitor de nesiguranta politica, o criza de gen. La sfarsit de saptamana s-a confesat tinerilor liberali ca detesta feminismul, dar a adaugat imediat ca regreta deseori ca nu e femeie. Afirmatia ca detesta feminismul i-a ridicat in cap cateva organizatii de femei, iar regretul de a nu fi femeie suna cel putin suspect in urechile unui public obisnuit cu lideri macho.
In aparenta pare doar o mica gafa, numai buna de aruncat in cosul cu prostii debitate de-a lungul carierei. In r
