Crescut de bunicul lui la mănăstire, Claudiu Bleonţ ne-a dezvăluit că, deşi cunoaşte aşa-numitele taine de bună purtare, de multe ori a avut momente când nu s-a recunoscut.
Actorul ne-a reprodus un moment din viaţă în care totul i se părea negru, fără nicio o şansă de izbândă. Se întâmpla în anul 2004, la Teatrul Naţional "I.L. Caragiale", unde se repeta pentru piesa «Apus de soare», jucată cu ocazia comemorării a 500 de ani de la moartea lui Ştefan cel Mare.
"Băi, băiatule, eşti aici şi-ţi pute!"
Aflat pe scenă, actorul a avut o revelaţie... "La spectacol au venit Iliescu, Guvernul Năstase cu el în frunte, Văcăroiu, Beligan, patriarhul. Noi repetam, eram mai ceva ca la armată. În lunile alea, nu tu colaborare cu vreo televiziune, salariu de 2.200 lei, 200 de lei mă costa apa, 300 lei telefonul, eram toţi negri de supărare, o mare presiune pe capul nostru. Clar eram la pământ! Aveam costum, aveam rol, dar totul în capul meu era haos. Stăteam pe scenă, îmbrăcat în costum, nu puteam să mă concentrez, energia era la pământ, încercam să mă provoc... Ridic capul şi atunci văd tavanul şi îmi aud vocea din cap: «Băi, băiatule, tu nici măcar n-ai îndrăznit să visezi să fii aici?! Iar acum eşti aici şi-ţi pute!». Am inspirat, am lăsat capul în jos şi s-a schimbat totul. Sunt vânător de înţelepciune. Am avut multe momente de criză sau când viaţa mea părea ultimul lucru de trăit, dar... când ai o criză, setează-ţi-o! Încerc să fiu întipărit în prezent, dar mintea o ia razna", a povestit Claudiu Bleonţ.
"Sunt lacom, fricos şi ignorant"
Extrem de sincer chiar şi cu defectele lui, Bleonţ recunoaşte că mai are de lucrat la propria persoană. "Lumea actorilor, lumea mea... am fost ales, în sensul că mi s-a întâmplat să fiu ales. Înăuntrul meu am toate întrebările, spaimel
