Menta este planta aromatică cu cele mai variate întrebuinţări. Face parte dintr-o familie extinsă, alături de alte plante aromatice precum cimbrul, cimbrişorul, maghiranul, salvia şi levănţica.
Forma tradiţională, şi cea mai răspândită, de utilizare a mentei, care prezintă în acelaşi timp o eficienţă terapeutică maximă, rămâne ceaiul de mentă, adică infuzia din frunze uscate de mentă.
Ca în cazul oricărui ceai sau plante aromatice, principala problemă o reprezintă astăzi calitatea produsului. Unele conţin adaosuri chimice, bine cunoscutele E-uri, provin din regiuni poluate şi pot conţine substanţe nocive ori sunt incorect recoltate, uscate şi păstrate.
Iată câteva "argumente" culinare care poate vă vor determina să cultivaţi propria tufă de mentă.
SOS INDIAN DE MENTĂ
Aveţi nevoie de un sfert de ceaşcă iaurt, 2 linguriţe cu mentă proaspată, tăiată mărunt, o linguriţă zahăr, sare şi piper după gust.
Amestecaţi bine ingredientele cu mixerul şi daţi la frigider câteva minute. Mai ales vara, acest sos simplu are un minunat efect răcoritor şi înviorător.
BĂUTURĂ HIDRATANTĂ
Spălaţi o tulpină de mentă proaspătă, tocaţi-o nu foarte mărunt şi puneţi-o într-o sticlă cu apă minerală. Lăsaţi-o să stea de seara până dimineaţa. Beţi conţinutul acestei sticle pe parcursul zilei, pentru hidratare.
Precauţii şi contraindicaţii la tratamentul cu mentă
Menta trebuie evitată sau folosită cu maximă prudenţă în cazul copiilor mici, a hipertensivilor sau în caz de gastrită, ulcer gastric sau reflux gastroesofagian, în timpul sarcinii sau în cazul celor care urmează un tratament homeopat.
Administrarea unor doze de ulei volatil de mentă mai mari decât cele indicate este ferm contraindicată. Deşi pare un produs inofensiv la prima vedere, o cantitate de 17 ml de ulei volatil de mentă administrată dintr-o dată poate produce decesul, pr