Cu toată dorinţa lui Obama, cu toate interesele producătorilor şi traficanţilor de armament din toate colţurile lumii, cu toate pronosticurile specialiştilor, cu toate temerile oamenilor îngroziţi de spectrul unui nou război mondial, conflictul din Siria încă nu a declanşat războiul dorit de unii şi temut de alţi, dar nici nu a fost evitat total.
Deciziile oficiale ale unor state care ar fi fost de dorit să susţină poziţia americană de a nu participa la un eventual conflict armat, ca şi protestele din o serie de ţări europene cu oarece importanţă în formarea unei opinii majore, a făcut ca, la acest moment, să nu înceapă războiul. Anglia a spus nu, Germania critică Rusia pentru că se opune, Franţa se va băga, dar deocamdată aşteaptă, NATO încă nu a luat o decizie, atâta vreme cât există disensiuni între SUA şi Anglia. Canada a spus şi ea că nu susţine ideea unui conflict armat internaţionalizat.
România, nu că ar conta în ecuaţie, ci pentru că este ţara în care trăiesc, nu a dat un răspuns încă, din două motive. Primul: Guvernanţilor le e teamă încă să spună ce vor face, pentru că ştiu că populaţia va protesta şi este riscant pentru apropiatele alegeri, deşi ambele părţi semnatare ale actului de coabitare sunt gata să susţină orice cerere americană, pentru a primi sprijin în 2014. Al doilea motiv al indeciziei îl constituie partea financiară şi de înzestrare cu care ar putea participa. Este clar că trupe combatante nu putem trimite, aviaţia este la pământ, abia se mai poate ridica să intercepteze provocările de la graniţă, după cum se plângea ministrul Duşa, mai rămâne marina. Ei bine ar fi posibil ca cele două relicve Ferdinand şi Maria, sau măcar una din ele. să fie trimise în zonă, pentru a participa undeva, în zona 2 sau 3, la aprovizionare sau ajutoare umanitare, că altceva nu prea putem face. Nici gând să plece şi submarinul, care probabil
