Pachetul de sprijin al economiei reale, intitulat ajutor de Minimis este un stimulent pentru economie.

Procesul de acordare, la modul in care a fost construit poate fi usor de verificat daca a fost sau nu viciat. Aceasta este tema curenta a anumitor institutii ale statului.

Ajutorul de Minimis ar trebui privit ca instrument al Statului Participativ, parte dintr-o Politica Industriala, altfel spus sumele directionate in directiile strategice si nu doar discretionar.

Legat de Politica Industriala a Romaniei nu trebuie decis daca ci doar cum anume trebuie urmarita.

Politica Industriala a Romaniei nu trebuie privita limitativ la industria manufacturiera ci si la activitatile cu valoare adaugata ridicata din agricultura si servicii.

Politica Industriala include atat inovatia, infrastructura si politicile legate de pregatirea capitalului uman precum si interventiile menite sa amplifice un anumit sector, activitate sau cluster.

Politica Industriala este un model de colaborare si coordonare strategica intre mediul privat si guvern cu scopul de a desena cele mai eficiente interventii in zonele cu cele mai mari ineficiente si oportunitati de completare a lantului de valoare adaugata.

Aceasta maniera de a privi Politica Industriala reprezinta un proces de descoperire si nu o lista de instrumente, cum este si ajutorul de Minimis, dupa cum sugereaza modelul traditional. Alegerea instrumentelor rezulta in urma procesului amintit e.g. reduceri de taxe, subventii de ceercetare dezvoltare, garantii de credit etc.

Ca sa poata sa dea rezultate Politica Industriala Romana ar trebui sa aiba si partea de stimulente ( inovatia necesita renta ) dar si conditionari.

Pentru a se putea gandi si implementa o Politica Industriala ca parte a unui Stat Participativ aceasta trebui asumata la nivel politic.

Un ritm de crestere economica de 4% nu