Protestele împotriva proiectului Roşia Montana nu sunt doar ecologiste sau pentru salvarea patrimoniului , ci vorbesc despre dezvoltare economică, buna guvernare şi un stat slab care deleagă către o firmă privată atribuţii exclusive. Dacă legea va fi aprobată nimic nu garantează, în condiţiile corupţiei , proastei guvernări şi haosului administrativ, că firma privată îşi va îndeplini responsabilităţile, chiar aşa puţine cum sunt . Relaţia mea cu natura e cam ca în Madagascar 1: "Ah!Nature! It's all over me!Get it off! I can't see! I can't see! Ah!" (Ah, Natura! S-a urcat pe mine! Daţi-o jos! Nu văd! Nu văd! Ah).Nu sunt o ecologistă radicală şi pun dreptul oamenilor la o viaţă decentă mai presus de orice. Din fericire,într-un viitor nu îndepărtat, dezvoltarea economică pare să fie posibilă fără distrugerea irev ersibilă a unor ecosisteme cu condiţia să există voinţă politică. Este vorba despre acea dezvoltare durabilă din discursurile lui Ion Iliescu din anii 90, pe care însă n-a aplicat-o. O multitudine de studii arată că exploatarea resurselor naturale, în anumite condiţii pe care România le îndeplineşte, nu produce bunăstare economică. Corupţia sistemică şi proasta guvernare sunt circumstanţe agravante iar rezultatele pot fi chiar dezastruoase: instabilitate politică şi subdezvoltare pe termen lung.Studiile nu sunt produse de grupuri radicale, ci de către experţi , unele dintre ele chiar de Banca Mondială care a analizat corelaţia dintre bogăţia resurselor naturale şi subdezvoltare, referindu-se la un "blestem resurselor". Economiştii spun că acest paradox are drept cauză o combinaţie de patru factori (Lewis, New York University, 2007): 1. volatilitatea preţurilor materiilor prime care afectează planificarea veniturilor, disciplina bugetară şi creşterea economică; 2. scăderea indicelui general de preţuri la resursele naturale pe termen lung prin comparaţie cu cost