Cine-a zis că Roşia românească nu explodează? Dacă ne gândim la vorbele lui Petre Ţuţea, cum că, pe-aici, o mână de ţărani a ţinut în şah imperii, nu vă mai miraţi, avem un trecut agitat, cu multe ecologizări de imperialişti iubitori de aur! La douăzeci şi trei de ani de la Marea Plecare cu Elicopterul, o nouă generaţie de ţărani cu o mână pe plug, una pe paloş şi alta pe tastatură – tânără, ecologistă, harnică şi nepartinică – a pus mâna pe sapă şi adânceşte un şanţ între partidele potente şi poporul calic, care nu va putea fi umplut prea lesne, iar mutaţiile ar putea băga-n cianură planurile de mărire ale actualelor dinastii cu sânge-albastru de la ştampilele utecé, peceré, secu şi aseceré!

Mă temeam că acţiunea civică contra goldcorporeişânilor şi a casierilor de partid, în stil tradiţional, va fi deturnată de mii de elene vopsite cu frunze de nuc şi mascate-n ecologiste antiguvernamentale, iar acţiunea verde va deveni, din nou, una maro, că, oricum, se cam coşcovise bopseaua dată de parlamentarul cu coadă, ăla roşu devenit căcăniu. Dar, surpriză, de undeva din clăbucul feisbucist, au apărut câteva mii de inşi vorbind fluent şi scriind corect în limba română literară, ceea ce a surprins pe toată lumea, trebuie să recunoaşteţi! Vreme de-o seară au făcut cam ce-au vrut – la nivelul lor de educaţie, evident! – prin capitală, plimbând cu demnitate şi apartinic mâţa moartă de aur între Piaţa Universităţii şi Piaţa Victoriei, fără griji şi fără bani, ca la douăzeci de ani!

Lipsiră, he-he! decât cei ce-s fruntea ţării: partidele şi linge-blidele, analiştii şi mogulii, folcloriştii patriotici, liicenii şi patapievicenii, maneliştii şi romalele, ăştia din urmă de înţeles, că la ei goldeanu e viaţă, iar viaţa e goldean!

Lipsi şi promulgatorul, că tocmai născuse în extazul televiziunilor care se străduiau, din răsputeri, să dea un ecou de largă recunoaşte