În Pasajul Villacrosse, loc tradițional de promenadă pentru bucureșteni, au început să apară în ultima vreme, pe lîngă porumbei și narghilele, tot felul de simboluri stranii.
Mai întîi a apărut un tapet uriaș cu Poarta Sărutului înconjurată de coloane egiptene, apoi a răsărit din pămînt ditamai fîntîna arteziană, o splendoare artistică cu îngerași, sfincși, hieroglife și Anubis, zeul cu cap de șacal. Atmosfera e foarte stilată, mai ales cînd toată apa din fîntînă dă pe-afară, se varsă milimetric pe lîngă prelungitorul improvizat care o pune în funcțiune și un angajat de la “Valea Regilor” e obligat să vină cu o găleată și s-o împrospăteze. Mă aștept ca în doi-trei ani atmosfera să devină și mai egipteană: un sfinx în mărime naturală, două piramide și crocodili de Nil. Dacă se organizează și un război civil, nici nu mai trebuie să mergi vreodată în Egipt.
În Pasajul Villacrosse, loc tradițional de promenadă pentru bucureșteni, au început să apară în ultima vreme, pe lîngă porumbei și narghilele, tot felul de simboluri stranii.
Mai întîi a apărut un tapet uriaș cu Poarta Sărutului înconjurată de coloane egiptene, apoi a răsărit din pămînt ditamai fîntîna arteziană, o splendoare artistică cu îngerași, sfincși, hieroglife și Anubis, zeul cu cap de șacal. Atmosfera e foarte stilată, mai ales cînd toată apa din fîntînă dă pe-afară, se varsă milimetric pe lîngă prelungitorul improvizat care o pune în funcțiune și un angajat de la “Valea Regilor” e obligat să vină cu o găleată și s-o împrospăteze. Mă aștept ca în doi-trei ani atmosfera să devină și mai egipteană: un sfinx în mărime naturală, două piramide și crocodili de Nil. Dacă se organizează și un război civil, nici nu mai trebuie să mergi vreodată în Egipt.
