Gorjul ăsta a cunoscut multe și mulți. Unii au fost o mândrie pentru județ, alții au reprezentat un nimic mai mare, unul mititel ori chiar unul sub nivelul Groapei Marianelor. Nu dăm nume, vă lăsăm pe dumneavoastră să vă gândiți. Alta este ideea acestui editorial: că vor unii sau alții, jupânul intergalactic al mineritului, Condescu Marin, stă pe ultima cracă a copacului barosan în care s-a cățărat grației spinărilor tumefiate ale ortacilor (ăia pe care îi reprezintă sefuții de sindicat). Că nu avut curaj, că au fost speriați, minerii și energeticienii au tăcut. Încă o fac, așteptând pedeapsa Celui de Sus pentru parveniții care au cules foloasele muncii lor. Nu știm dacă din motive personale sau din cauza saturației, însă brațul lung al răzbunării nerostite a minerilor poartă un nume: Laurențiu Ciurel. Acesta are, mai mult ca sigur, și motive personale să îl dorească pe fostul Zeus al mineritului dat de pământ. Pare că i-a cam ieșit. Unii grei din PSD îl susțin pe managerul CEO în demersul haiducesc, alții nu vor să accepte evidența: zilele sunt urmate de nopți, succesul de insucces, progresul de regres. Și, cel mai inportant, șefii de… alți șefi. Una dintre metehnele acestui popor este că omul se învață cu funcția/statutul/privilegiile. Iar atunci când cade (deh, politica e o mare curvă, iar combinațiile sunt mama curvelor), același românaș nu concepe eșecul: cum, nu mai este el cel care face și desface, împăratul combinațiilor, legiuitorul suprem al celor mulți, oropsiți și cu banii luați? Da, vine o vreme când orice cal ajunge-o gloabă.

Mai zilele trecute, Directoratul CEO a luat o decizie anticipată. De unii, că toți ceilalți sperau că Nea Mărin (multimiliardar) va fi lăsat în pace. Doar au vorbit pentru el unde trebuia ditamai barosanii, nu? Uite că nu! Așadar, Mihai Prunariu este reprezentantul colosului energetic în C.A.-ul clubului Pandurii. Cum v-a