O carte a lui Costi Rogozanu, intitulată „Carte de muncă”, a declanşat o polemică între tinerii intelectuali de stînga, grupaţi în jurul mişcării de la CriticAtac (plus Paul Cernat, care nu face propriu-zis parte din acest grup), pe de o parte, şi profesorul Nicolae Manolescu, pe de altă parte. Poate că termenul de polemică nu e cel mai potrivit în acest caz, mai corect ar fi să o numim dispută.

Spre deosebire de atîtea aşa-zise polemici care se poartă în spaţiul public de la noi, de această dată nu se folosesc invective şi nici atacuri la persoană, ci argumente şi contra-argumente, astfel încît cel care urmăreşte dezbaterea are ocazia de a-şi pune sieşi unele întrebări, va să zică e provocat la reflecţie.

Mai întîi, Paul Cernat a scris un comentariu la „Cartea de muncă” (îl puteţi citi aici) în care afirmă de la bun început că platforma CriticAtac este „cea mai importantă iniţiativă intelectuală a ultimilor ani”. Dincolo de aprecierile elogioase ale criticului de la Observator cultural la adresa cărţii lui Rogozanu, se întrevede cumva o afinitate ideologică şi îmi permit să presupun că tocmai acest lucru l-a iritat pe domnul Nicolae Manolescu care, într-un editorial din România literară (dacă vă interesează, îl găsiţi aici), le reproşează, printre altele, tinerilor intelectuali de la CriticAtac, dar şi lui Paul Cernat, radicalismul şi iresponsabilitatea: „Într-un moment în care vechiul socialism devine peste tot o social-democraţie modernă, a proclama un nou leninism sau maoism nu e profitabil nici ideologic, nici politic .”

Mă rog, o uşoară forţare a argumentului. În calitate de cititor ocazional al platformei CriticAtac, n-am avut niciun moment impresia că autorii materialelor postate aici ar proclama un nou leninism sau maiosm, ci pur şi simplu tatonează posibilităţile unei noi lecturi a marxismului. Dar, într-adevăr, una fără compromisuri. @N_P