Se zice, adesea, că un Grand Slam e compus din două turnee diferite. Unul e în prima săptămână, când favoriții își reglează jocul, iar outsiderii caută marile surprize, un altul este cel din săptămâna a doua, din motive pe care le-am atins și aici.
US Open se conturează, încet-încet, a fi un Slam foarte reușit, cel puțin la masculin. Pentru prima oară după ceva vreme, toți cei patru jucători din Big Four par să-și atingă vârful de formă în același timp, ceea ce e notabil, pentru că a trecut ceva vreme de când s-a mai întâmplat asta. La Wimbledon, Roger și Rafa au ieșit repede, la Roland Garros, Murray a lipsit, iar Federer n-a prea contat. La Australian Open a lipsit Rafa, la fel ca și la precedentul US Open, în vreme ce la Wimbledon 2012, Rafa a fost cel care a ieșit repede. Acum, toți cei patru au navigat fără emoții printre primele meciuri și au fiecare câte ceva de demonstrat, ceea ce ridică miza acestui turneu.
Djokovic trebuie să-și apere locul 1 și să-și recapete imaginea de intangibil, serios afectată în acest sezon, în care a pierdut multe meciuri exact în felul în care obișnuia să le câștige, pe plan mental. Murray este campionul en-titre și un nou titlu i-ar cimenta definitiv reputația la vârf. Rafa este cel mai în formă jucător al anului, iar un titlu aici i-ar asigura, într-o proporție covârșitoare, locul 1 la finele anului. Iar Federer, după un sezon mult sub standardele lui, dă semne de reviriment și are toate motivele să-și dorească un rezultat solid la Flushing Meadows.
Dincolo, la feminin, totul indică, pe hârtie, către o nouă finală Serena Williams - Victoria Azarenka, bielorusa fiind singura care a arătat că poate contesta, măcar parțial, supremația Serenei. Parcursul Simonei Halep a crescut fundamental interesul pentru US Open la noi în țară, iar asta nu face decât să contribuie la un US Open, din punctul nostru de vedere,