În cea de-a doua seară de festival, Capela de Stat din Berlin, dirijată de Daniel Barenboim, cu solistul Radu Lupu, va interpreta un program de excepţie, care include lucrări de Mozart şi de Verdi.
Articol realizat de Grigore Constantinescu
Concertul în Mi bemol major pentru două piane K.365 de Wolfgang Amadeus Mozart a fost conceput în perioada revenirii compozitorului la Salzburg, în 1779, imediat după ultima sa călătorie pariziană. Lucrarea a fost scrisă pentru a fi interpretată de Mozart în compania surorii sale Nanerl, discretă, dar permanentă prezenţă în copilăria şi tinereţea artistului. Sub atenta supraveghere a tatălui, Leopold Mozart, Wolfgang şi Nanerl au făcut primele călătorii europene, presărate de concerte în care evoluau amândoi.
Ne-am aştepta ca scriitura concertului K365 să apeleze la o tehnică polifonică înlesnită de participarea celor două piane. Iată însă că opinia autorului este alta, muzica descriind, prin replică, imitaţie şi dialog, o veritabilă conversaţie muzicală. Poate din această cauză, temele îi portretizează pe protagonişti în partea întâi, Allegro (formă de sonată), personalitatea fiecăruia îşi găseşte un corespondent în lumea lirică a mişcării secunde, Andante, un discret lied cu orchestră, apoi explodează jovial în Rondo-ul final, Allegro.
Se pare că Mozart a fost puternic legat emoţional de această partitură. În mod obişnuit, compozitorul nu revenea asupra lucrărilor sale. De data aceasta însă, aflat la Viena, trei ani mai târziu, Mozart revizuieşte concertul, îmbogăţindu-i orchestraţia cu intrumente de percuţie, două trompete şi, mai ales, două clarinete, „voci“ cu timbru deosebit de drag compozitorului. Finalul lucrării, este o încântătoare pagină de duo concertant plină de tandreţe, sincerirare şi emoţie.
Rugăciunile lui Verdi
După încheierea Recviemului (
