Premierul Ponta este împotriva “controversatului” proiect de la Roşia Montana dar lasă deciza în mâinile “celor ce-i reprezintă pe toţi cetăţenii”. Trăian Băsescu ştie să alterneze hăhăiala de serbare câmpenească cu hohoteala la căpătâiul regelui Cioabă când interesele electorale i-o cer. Antipatizaţi pe rând şi votaţi din răzbunare politicienii români au găsit formula câştigătoare în care incompetenţa, corupţia, cabotinismul sunt recirculate fără teamă odată cu sugrumarea legală a alternativelor la actuala castă politică.

Este de bun simţ să te întrebi de ce se da o lege a exploatării la Roşia Montana dacă şeful Guvernului este împotriva proiectului şi de ce se trimite totuşi legea în Parlament în loc să se convoace un referendum naţional dacă tot se pretinde că se vrea părerea poporului? Victor Ponta pare că vrea ca fiecare decizie a sa să declanşeze un val de iubire dinspre electorat. Poate de asta şi explică fiecare poziţie luată cu lux de amanune, pe un ton blând, ca pentru oligofreni. Doar la adresa lui Băsescu există nişte asperităţi în discursul Premierului dar lumea îl antipatizează încă pe Băsescu aşa că e doar alt mod de cânta opiniei publice în strune. Cu Roşia Montana s-a atins încă o culme a duplicităţii politicianiste. Victor Ponta cel rău a trimis proiectul legii în Parlament dar Victor Ponta cel bun s-a pronunţat deja: e împotrivă aşa că nu are nicio responsabilitate dacă proiectul se votează în final. De ce nu şi-a dat înainte cu drepta cu care va vota împotrivă legii peste stânga cu care a trimis proiectul în Parlament? Presa a discutat mai mult despre preţul contractului la Roşia Montană, despre noua cotă a statului în acţionariatul companiei care va exploata zăcământul de aur şi despre noul nivel al redevenţelor. Există însă şi câteva mostre de servilism în contract imposibil de ignorat. De pildă, în cazul în care un act sau o procedură