Am ajuns iar barbarii Europei, după ce un copil de 4 ani a fost sfâşiat de câini, în capitala ţării. Cum e posibil ca o capitală europeană să fie un sat controlat de câini vagabonzi în care, sistematic, de ani de zile, se petrec astfel de tragedii?

Politicienii profită din plin de pe urma acestei situaţii. Câştigă voturi, promiţând soluţii. Apoi uită de promisiuni, până când mai moare cineva. De partea cealaltă sunt mii de activişti care atacă orice măsură fermă pentru eradicarea problemei. Cei mai mulţi rostogolesc fraze cool pe Facebook şi în proteste organizate comod duminică seara. Apoi se culcă liniştiţi, cu convingerea fermă că sunt mai buni pentru că au susţinut o cauză nobilă. Sunt şi ei din acelaşi aluat cu politicienii demagogi.

Prea puţini îşi complică existenţa direct, având grijă de câini şi căutând soluţii. Dacă fiecare dintre cei care protestează virtual şi fizic ar lua în grijă doi câini, probabil că nu ar mai exista maidanezi prin Bucureşti. La mijloc sunt toţi cei care îşi riscă viaţa zilnic circulând prin zonele controlate de haite agresive. Când se întâmplă o tragedie publicul se radicalizează. Unii cer uciderea fără milă a animalelor, alţii plâng isteric de mila lor. Toţi sunt dominaţi puternic de emoţia momentului şi prea puţini discută cerebral.

Citiţi mai mult: Maidanezii lui Oprescu, o afacere care a ajuns să ucidă

Câinii sunt cel mai puţin vinovaţi pentru această situaţie. Sunt animale lăsate să vagabondeze şi să controleze oraşul. Fac ceea ce le stă în instinct să facă. Ca orice animal, îşi marchează teritoriul şi apoi îl apără. Bestiile adevărate sunt proprietarii zonelor unde s-au petrecut dramele şi cei plătiţi să rezolve problema. Consilierii partidelor şi primarii, care deţin controlul asupra domeniului public, aprobă şi gestionează bugete, sunt cei împotriva cărora trebuie să se îndrepte toată furia publiculu