O carcateristica il defineste perfect pe prezidentiabiul USL: se complace dandu-se mare, chiar foarte mare, atunci cand se vede in oglinda destul de mititel.
Anul trecut, cand nu era inca presedinte, ci numai interimar, iar adevaratul presedinte isi avea sediul in garajul de campanie, Crin Antonescu declara cu emfaza de la tribuna Controcenilor ca Romania nu este nici servitorul Americii, nici al Europei si ca "presedintelui Romaniei, chiar si interimar, nu-i poate spune nimeni ce trebuie sa faca, pentru ca el stie singur ce are de facut".
Afrontul era la adresa ambasadorului SUA si a cancelarului german, dar imaginea viza sa-l lase cu gura cascata pe romanul de rand, cel care, vazand chipul interimarului la televizor, nici nu mai trebuia sa-si puna clasica intrebare: oglinda, oglinjoara, cine e mai mare-n tara?
Intre timp insa, a observat cu invidie si ciuda cum evolueaza versatilul Ponta, si a intors-o ca la Ploiesti, cam cu 180 de grade, facandu-se deodata pro-european de ochii lumii si filo-american de complezenta.
Dar cum naravul din fire n-are lecuire, domnul Antonescu a facut repede uitata rusinica prin care trecuse in aventura de asta vara. Ca urmare, a revenit la vechea megalomanie, acum isi arata muschii la telespectatori si incearca sa le sugereze ca pentru el cartile sunt facute, zarurile aruncate, aranjamentele pecetluite, iar viitorul batut in cuie.
Cea mai recenta enormitate a rostit-o in acest weekend la Constanta: "Eu, pur si simplu, nu vreau sa fiu candidat. Vreau sa fiu presedintele Romaniei si voi fi!".
Haida-de! Cum adica, nu vrea sa fie candidat, cand observa chiar si copiii ca tocmai pentru asta a adunat atata omenire la Constanta, ca sa vada intregul USL ca el e candidatul si ca deci degeaba se agita baronii PSD cu alte idei, alte sugestii si cine stie ce propuneri, chiar
