Orice gospodar stie ca a da foc, a darama, a distruge sunt mai la indemana decat a crea, a construi, a repara. Iar revolutia din 1989 ne-a dat o lectie mult prea costisitoare ca s-o uitam atat de usor.

Caci Romania ajunsese in situatia singulara intre fostele tari ale lagarului socialist de a da foc Bibliotecii Centrului Universitar, Muzeului Colectiilor de Arta, de a demola "maretele ctitorii" si a distruge agricultura. Bune, rele, reuseau totusi sa hraneasca un popor de 23 milioane de suflete.

De distrus au distrus si polonezii, ungurii, cehoslovacii, germanii de est, dar acolo demolarea a vizat sistemul de relatii ale contenciosului totalitar, industria, economia fiind ajutate sa se descurce in economia de piata.

Cladirile fabricilor si ale uzinelor sunt tot acolo, atata doar ca acum adapostesc alte firme si instalatii. Produc ce se cere. De aceea, nivelul lor de viata si civilizatie e mai sus de cateva ori fata de al nostru.

Vulpea firoscoasa si gardul Parlamentului

Pe vremuri copiii invatau la scoala o povestioara-fabula de Petre Ispirescu, "Vulpea firoscoasa" in care este vorba despre stapanul unei vii lasate in paragina. Neingrijita, nu aducea niciun folos si se umpluse de balarii. In fiecare primavara, promitea ca o va pune pe rod, dar nu se apuca de treaba. Asa ca vulpea continua sa-si creasca puii in liniste. In ultima primavara insa a promis ca ii da foc, moment in care inteleapta vulpe si-a sfatuit puii sa plece unde or vedea cu ochii.

Acum a venit randul gardului din jurul Casei Poporului, Palatul de azi al Parlamentului Romaniei. Sa ne amintim ca a fost cat pe ce sa fie si el demolat, chiar daca nu incurca pe nimeni si nimeni nu avea idee cu ce poate fi inlocuit. Azi e cel mai vizitat obiectiv turistic.

A demola nu inseamna a construi

Calatorind prin capitalele