Protestele anti Rosia Montana de duminica au scos in strada la Bucuresti si cateva orase din tara mii de oameni. Luni seara au iesit din nou in Capitala blocand o artera principala pana mult dupa miezul noptii pentru a manifesta impotriva unui proiect minier adoptat rapid de un guvern care promitea inainte sa ajunga la putere ca nu-l va sustine vreodata. Aceste manifestatii merita toata atentia. Contin un ridicat grad de autenticitate, ceva mai rar in Romania mitingurilor si revolutiilor regizate. Protestul aduna la un loc oameni ok, foarte diferiti, capabili sa se manifeste civilizat, ingenios. In tot cazul, arata cu totul altfel decat grevele ponosite sau butaforiile televizate incarcate de ura care schimonosesc fetele actorilor.

Or, tocmai aceste manifestatii rare au fost ignorate de o buna parte a presei. Publicul a sanctionat-o in bloc cu lozinci de genul "presa = pres" sau "presa romana plina de cianura", aluzie la banii incasati din publicitatea contractata de Gold Corporation. Dar cine sunt acesti oameni si ce i-a trezit din apatie? De ce un proiect minier, oricat ar fi de controversat, scoate in strada mii de oameni, majoritatea foarte tineri, pe cand alte teme grave ii lasa perfect indiferenti?

Cei adunati luni seara in jurul fantanii din Piata Universitatii au, sa zicem, in medie de sub 30 de ani: studenti, hipsteri, ecologisti, cativa protestatari de meserie, anti-capitalisti, anti-corporatisti, anarhisti, stangisti dar si angajati in multinationale, simpatizanti de dreapta, nationalisti sau oameni educati dar fara ideologie clara. De altfel, au fost putine trimiteri la nume de politicieni sau partide. Pe toti acesti oameni foarte diferiti ii uneste o singura idee: se declara impotriva exploatarii aurului de la Rosia Montana.

Pentru multi dintre ei, a salva Rosia Montana, aurul, copacii, muntii si padurile patriei este