Boom-ul gazelor de şist a generat, iniţial, un val de specualții în America. S-a ajuns, apoi, la concluzia că gazele naturale mai ieftine ar putea duce la o renaştere în producţia americană.

Dar este mult spus, având în vedere că costul energiei este doar unul dintre factorii care afectează decizia unei companii în legătură cu locaţia de producţie. Un raport al Institutului Global McKinsey (”Factori care schimbă jocul : Cinci oportunităţi pentru creştere şi regenerare în SUA”) arată că alţi factori includ costurile cu forţa de muncă şi calificarea disponibilă, creşterea cererii şi proximitatea pieţei, infrastructura de transport şi logistica, inovaţia şi drepturile de proprietate intelectuală, dar şi mediul de afaceri şi legal.

Punctual, cele mai mari beneficii vor fi aduse, cel mai probail, unor industrii precum cea petrochimică, siderurgică, dar şi alte industrii care folosesc celuloza şi ambalajele de plastic. Raportul Institutului Global McKinsey mai arată că aceste industrii produc colectiv 400 miliarde de dolari în PIB şi reprezintă circa 18% din producţia totală din sectorul manufacturier al SUA.

Se estimează că o ieftinire a gazelor ar putea stimula o producţie suplimentară de 75 miliarde până la 105 miliarde de dolari în aceste industrii, s-ar putea crea 55 miliarde până la 85 miliarde de dolari în PIB-ul anual în producţie, şi s-ar putea susţine până la 270.000 de locuri de muncă adiţionale. Altfel, dacă producţia Statelor Unite de petrol de şist poate atinge estimarea de 8 milione de barili suplimentari pe zi, importul american net de petrol brut poate fi redus până la zero, mai reiese din acelaşi raport.

Însă, acest lucru nu înseamnă că şi importurile americane de petrol brut vor scădea la zero. Ţiţeiul mediu şi greu care este consumat în prezent nu poate fi uşor înlocuit cu ţiţeiul uşor şi poate fi în continuare importat. Imp