Ne-am întors şi noi profesorii din vacanţă. Principalul subiect de discuţie, din cancelarie a fost schimbarea unor directori. Asta se întâmplă când nici nu te aştepţi. Fiecare regim politic vine şi cu directorii lui de şcoală, mai ales în marile oraşe. Nu se mai miră nimeni de aceste minuni.

E adevărat că ele perturbă procesul de învăţământ dar mai bine să schimbi directorul decât programa sau întregul sistem. Cel mai mult se comentează înlocuirea directorului de la Şcoala de Muzica si Arte nr. 3 “Cuibul cu Barza”. Din câte am înţeles eu fostul director s-a chinuit ani de zile cu diverşi constructori, stând printre schele şi moloz, cât timp şcoala a fost un şantier. El a făcut şi eforturi să atragă atenţia asupra situaţiei în care se găsea una dintre cele mai cunoscute şcoli din Bucureşti. Şi când lucrările s-au terminat a fost schimbat cu o pilă. În legătură cu care , am auzit, cadrele didactice de la Scoala de Muzica si Arte nr. 3 “Cuibul cu Barza” protestează. O să mă interesez şi voi reveni pentru că se pare că subiectul este interesant.

Dar, până atunci vreau să vă povestesc ce vorbeam noi în cancelarie. După ce ne-am fandosit pe unde am fost în concediu, lăudând viaţa de la ţară, căci majoritatea dintre noi pe acolo am avut bani să stăm, a venit vorba despre declaraţiile de avere pe care s-ar putea să fin obligaţi să le dăm şi noi. Au început glumele, cum că statul ar trebui să ne mai dea bani, dacă vom fi luaţi la puricat.

Atunci, un coleg de geografie, un om care se învârte prin sfere mai sofisticate a zis o vorbă mare despre trezorierii partidelor. Că nu se atinge nimeni de ei. Că niciodată nu a fost măcar unul amestecat într-o stenogramă, într-o chemare la DNA. Ei ar trebui să –şi declare averile! Striga geograful prin cancelarie, nu noi sau alţi amărâţi.

Mi-a dat idei. Am început să mă interesez despre acest subi