Tendinţa spre versificare a românilor s-a făcut de mult cunoscută. În strigături, doine, Publicitate balade şi cântece haiduceşti, în urări şi urături sau blesteme şi în multe alte forme de exprimare, ei au trădat ceea ce trăiesc în împrejurări deosebite de viaţă. Multe din acestea le-am descoperit în Datinile şi credinţele poporului român – două volume semnate de Elena Niculiţă-Voronca. Mai amintesc aici şi cartea lui Vasile Şoimaru, din Republica Moldova, Cotul Donului 1942, precum şi pe cele ale unor locuitori din ţinutul Herţa, precum Silvia Caba-Ghivireac sau Grigore Gherman. Sensibili şi mult îndrăgostiţi de pământul strămoşesc, oamenii dau glas durerilor pe care le trăiesc, atunci când li se fură şi pământul de sub picioare. Noi românii, trăim şi am trăit în frăţie cu natura, aici în această „Grădină din Carpaţi“ nu o figură de stil, ci chiar o realitate spre care au privit cu invidie mulţi din vecinii noştri. „Aici copilăria mi-a trecut,/Aici mi-a fost şi casa părintească…/Ce-i bun şi sfânt aici am cunoscut,/La vatra noastră, strămoşească“. (Silvia Caba-Ghivireac)
Tendinţa spre versificare a românilor s-a făcut de mult cunoscută. În strigături, doine, Publicitate balade şi cântece haiduceşti, în urări şi urături sau blesteme şi în multe alte forme de exprimare, ei au trădat ceea ce trăiesc în împrejurări deosebite de viaţă. Multe din acestea le-am descoperit în Datinile şi credinţele poporului român – două volume semnate de Elena Niculiţă-Voronca. Mai amintesc aici şi cartea lui Vasile Şoimaru, din Republica Moldova, Cotul Donului 1942, precum şi pe cele ale unor locuitori din ţinutul Herţa, precum Silvia Caba-Ghivireac sau Grigore Gherman. Sensibili şi mult îndrăgostiţi de pământul strămoşesc, oamenii dau glas durerilor pe care le trăiesc, atunci când li se fură şi pământul de sub picioare. Noi românii, trăim şi am trăit în f
