Niciodată nu mi-am ascuns, atât în articolele din AC, dar și în alte contexte, opțiunile mele politice liberale (atenție, nu somnorist-peneliste), dar și atitudinea cel puțin condescendent-ironică la adresa celor care sunt eco-hipsteri-socialiști-feministe-anticapitaliști. Totuși, protestele care au început de două zile (care poartă neinspiratul nume de “revoluție”) mi se par, în continuare, un lucru bun. Și am spus chestia asta încă din articolul în care v-am povestit cum a început “revoluția” și în care nu m-am putut abține, evident, să fac mișto de stânga-caviar ce pozează în membră a precariatului dar care are joburi în multinaționale ori în ONG-uri susținute, printre altele, (fie și indirect) tot de corporații. De asemenea, niciodată nu mi-am ascuns (ca să mă exprim cu blândețe) lipsa de simpatie pentru proiectul RMGC al exploatării. Că nu e din cauza cianurilor asta e, totuși, o altă mâncare de pește. Cum după doar două zile îmi e, totuși, greu să sistematizez un text unitar despre protest, o să încerc să sparg concluziile intermediare pe bucăți și categorii. Protestatarii După cum v-am povestit și din primul articol, protestul reunește tot felul de oameni. Ok, marea majoritate cade sub incidența logicii “socialismul e culeanu – capitalismul e nasoleanu”, cu bannere și mesaje aferente: “Jos capitalismul”, “Jos Fascismul Corporatist” ori “Jos Sistemul Capitalist”. Dar totuși, oricât ar vrea Rogozanu ca manifestația să fie una anticapitalistă (că altfel n-ar avea sens), ea nu e. Oamenii nu strigă despre asta, de unde pot să înțeleg că, departe de a fi un protest politic, e mai degrabă unul eco, anti-cianuri. Statistic vorbind, cele mai multe steaguri, afișe, bannere despre asta vorbesc. Totuși, m-am întâlnit acolo și cu oamenii care n-au nimic nici cu piața, nici cu capitalismul și nici cu corporațiile. Semn că e loc sub soare pentru toți și că, în plus, protestu