Încă buimac, Crin Antonescu bâjbâia cu o mână nesigură după ceasul deșteptător. În sfârșit, alarma încetă, iar în dormitorul colosal, care ocupa toată aripa de vest a Palatului Crin Antonescu, se reașternu liniștea plăcută a amiezii. De-afară, dinspre bulevardul Crin Antonescu, nu răzbătea niciun sunet. Circulația pe străzile din jurul palatului, inclusiv cea pietonală, fusese interzisă din ordin prezidențial, după ce șeful statului sesizase neplăcutul obicei al locuitorilor Bucureștiului de-a se perinda de colo-colo la cele mai nepotrivite ore ale prânzului.

Au trecut trei ani de când Crin Antonescu e președintele României. “Primul președinte cu adevărat chipeș”, își zicea Crin, în timp ce se pudra în oglindă, comparându-și reflexia cu chipul său transmis de televiziunea publică. După interzicerea circulației în jurul palatului, aceasta a fost a doua măsură importantă luată în calitate de șef de stat. “Rolul televiziunii publice”, spusese el atunci, “este de a prezenta tot ce este mai frumos în România”. A doua zi, TVR1, TVR2 și TVR Cultural au început să transmită poze cu Crin Antonescu în diferite ipostaze măgulitoare sau inedite – el cu un picior pe grumazul lui Chuck Norris, el pilot de vânătoare, el vânător de piloți, el muncind.

O am mică, iar mie-mi place s-o am mare

După ce și-a făcut toaleta, în sensul că a chemat niște meșteri să-i pună gresie și faianță în toaletă, Crin Antonescu a plecat spre serviciu. Parcul lui preferat era în drum, așa că a oprit o clipă pentru a mirosi crinii, singurele flori acceptate în parcurile publice, și pentru a admira statuile superb sculptate care împodobeau marea grădină din centrul orașului. “Ce curios”, se mira Crin, simțind în același timp cum enervarea-i crește, “statuia asta care mă reprezintă e nițel mai scundă față de celelalte statui din parc care mă reprezintă”. Furios, l-a sunat pe Gâdea și a o