Nu mai suport să citesc ştiri despre copii şfâşiaţi de câini, oameni ucişi de haite pe stradă, nu mai suport urlatul şi lătratul nocturn din toate cartierele Bucureştiului. Nu mai vreau să îmi fie frică din cinci în cinci minute sau atunci când trec cu copilul de mână prin faţa unui dulău printr-o staţie de RATB. Nu vreu să mai fiu încă o dată muşcat pe la spate când nu sunt atent, nu vreu să îmi mai fie frică în propriul meu oraş. Şi nu în ultimul rând nu mai vreau excremente de câine pe străzi, prin grădini şi parcuri şi nici paraziţi. Acum e noapte… câinii din Drumul Taberei s-au dezlănţuit, le aud ghearle pe asfalt în alergare, străzile le aparţin. DT este cartierul cu cel mai mare risc de atac canin. Vă spun sincer că îmi este frică pentru ai mei.

Trebuie să facem ceva în privinţa asta! Ceva decisiv! Şi pentru asta avem nevoie să ne organizăm şi noi. Iubitorii iresponsabili de câini (eu sunt un iubitor responsabil de animale, inclusiv câini) sunt foarte bine organizaţi iar politicienilor le este frică că dacă vor eutanasia câinii nu vor mai primi votul iresponsabililor. Ei cred că noi, iubitorii responsabili de animale, suntem mai mulţi iar ceilalţi sunt doar mai bine organizaţi. Trebuie să le demonstrăm că şi noi, cei care am tăcut, deşi am fost afectaţi până acum, suntem mai mulţi şi că ne şi putem organiza.

Sunt conştint de amploare acţiunii pe care o propun şi ce presupune acesta şi nu-mi face nicio plăcere. Iar iubitorii iraţionali de animale trebuie să înţeleagă (şi noi toţi împreună cu ei) că şi câinii sunt victime ale existenţei mizere de pe străzi, loviţi de maşini şi decimaţi de boli şi paraziţi, fără a fi în grija nimănui.

Ce vrem de la aleşii locali

Eradicarea câinilor tuturor câinilor fără stâpân din Bucureşti. Fără limbaj dublu, fără menanjamente, fără întârzieri. Vrem să să ne protejeze pe noi şi pe copiii noştri de perico